Anca's Weblog

Prima sansa…

Anca — Sun, 06 Jun 2010 19:50:47 +0000

Nu vrei sa spargi dietele in care se afunda tot mai puternic simturile noastre. Speri sa iti gasesti o carare spre sfarsitul careia sa te strecori. Nu! M-am bucurat de vestea care a adus intregii familii un zambet care parea sa nu mai incapa in dimensiunile fetei. Am asteptat mult. Ba chiar ajunsesem ca cred ca nu suntem demni de o astfel de binecuvantare. Dumnezeu ne-a contrazis inca o data, nu complet. Ne-a lasat o portita care sa ne convinga ca nu ni se cuvine totul. Pentru asta nu putem decat sa ii multumim.

Anca — Fri, 15 Jan 2010 20:43:07 +0000

Ai un calculator? Poti sǎ faci bani frumosi, legal, cu plata SIGURA pt. munca ta si IMEDIATA, primesti afacerea la cheie cu metoda de lucru pas cu pas, impreuna cu dovezile de castig dupa numai doua luni jumate de munca. Nu investesti bani, nu convingi oameni, nu iesi din casa! Detalii la email: onlinejoburi@yahoo.com cu subiectul detalii afacere.

Mult succes!

S760 es MIO

Anca — Sun, 20 Dec 2009 23:19:37 +0000

Acum trei luni am plecat cu sotul meu in luna de miere la Vatra Dornei. Ajungand in Bistrita, ultimul mare oras pana in Vatra, trebuia sa tot facem la dreapta. Evident ca nu am reusit sa ajungem in timpul zilei in Bistrita, asa ca singurii care ne puteau da vreo indicatie erau cativa tineri care bauti bine ne-au indrumat cu convingere sa facem undeva la stanga, nu inainte sa ii ducem si pe ei la primul birt. Cum ne ajutasera, nu puteam nici noi sa fim nerecunoscatori, asa ca am acceptat. Nici nu am mers mult ca am ajuns pe Valea Somesului, evident un loc sinistru pe timp de noapte, pentru ca nu eram decat noi doi si bine-dispusii calatori. A trebuit, evident, sa oprim si aici pentru ca unuia dintre ei ii era rau. In timp ce celalalt tipa sa ii salvam prietenul, sotul meu a oprit masina chiar inainte de a trece podul peste Somes si a o lua in partea opusa. Coborand din masina, unul dintre ei l-a intrebat pe sotul meu cat cere. La inceput el a inteles ca “noul prieten” se referea la banii pentru benzina dar cu stupoare a aflat ca marfa careia tocmai i se stabilea valoarea eram eu. Mare noroc am avut ca nu am apucat sa cobor din masina pentru ca astfel sotul a avut timp sa urce si sa porneasca lasandu-i pe cei doi intr-un nor de praf.

Abia dupa vreo doua ore nedormite pentru ca nu mai stiam din ce parte venisem si incotro ne indreptam, ne-am dat seama a ne invartiseram in cerc pentru ca nu vazusem indicatorul care ne arata drumul exact spre Vatra Dornei atat din cauza intunericului, cat si din cauza unui tir parcat in intersectia cu pricina. In alte doua ore am ajuns in Vatra Dornei dar am avut o prima zi distrusa pentru ca trebuia sa recuperam somnul pierdut.
Este o intamplare destul de bizara dar pe care nu o voi uita niciodata. Tare ne-ar fi ajutat un GPS!

Daca as fi avut GPS-ul MIO S760, cu siguranta nu as fi ajuns in aceasta situatie disperata. Cautarea de tip Google a GPS-ului este extrem de interesanta mai ales cand esti in zone complet necunoscute si poti introduce cuvinte cheie din denumirile locurilor pe care le intalnesti. Pentru cei carora le place sa viziteze locuri noi optiunea POI cu informatii oferite de ghidul de calatorie este geniala!
Multumesc Automod pentru oportunitatea de a pleca cu incredere intr-o calatorie.

Speranţa

Anca — Sun, 29 Nov 2009 23:48:47 +0000

Fără vreo speranţă
te plimbi prin parcul dezgolit de iluzii, de şanse şi ape necurgătoare
spinul ţi se aşază în inimă fără a cere permisiune
se roteşte cu ghiarele adânci
lăsându-te fără de speranţă.

Stâlpii ascuţiţi ai porţii
Îţi rupe pielea groasă a piciorului
De mult timp încercată de dieta vieţii care promite să te transforme
În vârful stâlpilor ascuţiţi ai porţii.

Lumina te ridică în absolutul becului de telegraf
Prafuit până în madularele scoarţei terestre
Ridată de râpi adânci însetate de operaţii estetice
Care nu lasa nicio speranţă.

Lauda taranului roman

Anca — Thu, 05 Mar 2009 16:00:20 +0000

Toţi ni-l trecem în biografie. Descindem din el. Fie direct, fie prin intermediul parintilor sau al bunicilor. Azi, aproape ca e pe cale de disparitie. Nu este departe ziua cand il vom gasi doar pe raftul bibliotecii. In afara de operele scriitorilor, l-au mai primit inauntrul lor cantecele şi pamantul. Vremurile aproape ca l-au sters de pe suprafata acestuia. De cand s-au imputinat taranii nu mai stim cu precizie numele anotimpului in care ne aflam. Doar privindu-i ne dadeam seama de unde pana unde tine primavara, unde se termina toamna, cat dureaza iarna si mai ales cand si cum se coboara vara peste pamant. Pentru noi, taranimea e „izvorul romanismului pur si etern”. De la inceputuri, oamenii si-au creat un scop pentru a-si duce mai departe existenta, iar in acest scop au inceput sa inalte o civilizaţie. Una dintre motivatiile noastre, care ne-a determinat sa ne construim ca un popor de tarani a fost foamea, intr-o perioadă in care oamenii saraci erau cei care munceau pentru bogati. Pentru a ne satisface aceasta trebuinta fiziologica primara, trebuia sa ne gasim resurse. Si unde altundeva le puteam gasi decat cultivand pamantul pentru ca acesta sa ne rasplateasca prin holde bogate si mese pline. Un contraexemplu putem considera chiar lucrarea franceza „Biographie de la faim” in care ni se vorbeste tocmai despre faptul ca locuitorii insulei Vanuatu nu au intampinat niciodată foamea pentru ca belşugul excela: vacile trebuiau mulse si laptele consumat, bananele, mancate pentru a nu se strica, vietuirea oamenilor pe insulă era o continua turbulenta, un efort neintrerupt pentru a utiliza alimentele astfel incat acestea sa nu fie irosite. Nu era timp pentru ca oamenilor sa le fie foame pentru ca ei duceau o lupta continua cu suprasatisfacerea ei. Ce-ar fi sa ne imaginam o astfel de lume in care nu trebuie sa ne preocupe ziua de maine in sensul procurarii alimentelor, ci tocmai in acela de a le consuma cat mai eficient, fara a le irosi. Aceasta este diferenta majora intre această civilizatie si cea romaneasca. Locuitorii insulei Vanuatu nu au niciun fel de motivatie pentru a-si construi o civilizatie cum se cuvine, pe cand romanii, ţaranii mai bine spus (desi Rebreanu considera ca „ţaran” este sinonim cu „Roman”) au plecat de la o ocupatie, aceea de agricultori pentru a-si procura hrana si ulterior pentru a-si creea o microeconomie prin schimburile de bunuri agricole. Si ce sunt taranii? Raspunsul pe care-l putem auzi cel mai frecvent este acela ca „taranii sunt oamenii de la tară care se ocupă cu agricultura”, principala noastra ocupatie de sute de ani si destul de mult in declin in perioada actuala. Cel mai simplu raspuns pe care-l putem da este si cel mai corect, pentru ca acesta este si taranul, un om simplu care traieste la tara si care se resemnează la o viata modesta, urmand destinul pe care i l-a dat Dumnezeu si pentru care este cel mai recunoscator. Termenul de „taran”, astăzi folosit peiorativ, nu mai trimite la ceea ce insemna odata. Dacă initial se exploata legatura dintre el si teritoriul national, ca pastrator al traditiilor si obiceiurilor, astazi tocmai acest lucru este vazut negativ: tot ce are legatura cu pamantul, satul este considerat „de prost gust”. Termenul chiar a intrat in argoul tinerilor desemnand un individ incapabil de a se ridica la standardele impuse de un anumit grup. Este posibil ca aceasta aureolă negativa sa se datoreze naivităţii tăranului si ignorantei lui, dar si lipsei de slefuire culturală care nu-l deosebeste cu mult de un simplu animal. Din momentul in care Rebreanu sustine discursul de receptie cu titlul „Lauda taranului roman” la Academia Romană si pana astazi, multe lucruri din spusele lui si-au pierdut actualitatea. Cel putin pentru teritoriul romanesc, pamantul folosit pentru exploatare agricola nu mai este atat de valoros pentru un taran obisnuit. Nu mai vedem in fiecare tăran un Ion istovit de patima pămantului, capabil de orice pentru a-si largi averea. Pasajul „Caci pentru tăranul nostru pamantul nu este un obiect de exploatare, ci o fiintă vie fata de care nutreste un sentiment straniu de adoratie si de teama”, fata de care are deci o relatie metafizica, ne aminteste, de romanul binecunoscut al lui Rebreanu si, mai exact, de personajul Ion, un exponent al taranului roman mistuit de dorinta de a avea pamant. Dacă gestul poate fi asociat cu o forma de recunostinta a omului fata de pamantul din care a fost plamadit, recunostinta care este mentinuta printr-o legatura continua intre om si pamant, Ion manifesta o adevărata iubire in care obiectul adoratiei este pamantul. Asa cum reiese si din articolul lui Rebreanu, dorinta de conservare a taranului este extrem de mare. Taranii nu vor sa se despartă de locurile in care au trăit, de pamanturile pe care le-au muncit in fiecare an, nu vor să invete limbi straine chiar dacă sunt obligati de circumstante, nu vor sa renunte la traditii si obiceiuri, ci le transmit din generatie in generatie ca pe o mostenire pe care au primit-o si pe care sunt datori să o inmaneze „intreaga si nevatamata”. Exemplul autorului cu soldatii romani care erau numiti in provinciile straine si indepartate „nu-stiu-reghiment” nu vrea să demonstreze ca romanul nu este capabil de a invăta o limba straina, ci el tine mult mai mult decat la asta, la pastrarea limbii nationale. Conexiunea cu locurile prin care au trecut este mult mai puternică decat dorinta de evolutie si dezvoltare ca individ. Totusi, astazi, traind intr-o perioada in care se acorda o importanta majora invatarii cat mai multor limbi straine, nu mai putem vorbi despre acelasi lucru. Spusele lui Rebreanu isi mai pastreaza samburele de adevăr doar in zonele rurale, acolo unde conservatorismul nu urmareste plecarea tinerilor pentru profesionalizare odata cu implinirea unei varste potrivite. Putem considera acest lucru ca o situatie de tranzitie pentru aceste zone, in masura in care educatia a patruns in ziua de azi prin toate colturile tarii si amenintă cu anihilarea ultimei ramasite de ignoranta. Pe langa limba, un alt element care se prezinta ca un tablou al neamului romanesc este crestinismul, pastrat de-a lungul timpului ca religia noastră de baza. Nu de putine ori ni s-a cerut convertirea la alte religii pentru a fi scutiti de asuprirea turcilor, insa romanul a preferat sa moară crestin decat să traiasca sub alta protectie divina. In crestinism se rezumă conceptia de viata a taranului roman pentru ca aceasta religie a fost adaptata la specificul romanesc prin crearea unor colinde tipic romaneşti sau prin slavirea unor sfinti protectori ai neamului. Taranul, din sanul caruia a izbucnit plugusorul si alte obiceiuri care amintesc de practicile agricole, a stiut sa-si creeze cadrul propice pentru a pastra credinta in suflet si pentru a-si folosi puterea fizica in scopul obtinerii holdelor bogate si a magaziilor pline cu bunatati. Asa cum putem urmari o evolutie a religiei in istorie, tot astfel puncte importante ale ascendentei si descendentei poporului roman sunt marcate de prezenta taranului. De tarani ne amintesc boierii care s-au nascut din ei şi in ei au revenit atunci cand si-au pierdut averile, soldatii care au fost recrutati din randul lor si in urma savarsirii faptelor de vitejie au dobandit faima, muncitorii la construirea marilor monumente au fost alesi tot dintre ei pentru ca erau cei care aveau cea mai multă nevoie de bani si alimente pentru a-si putea duce mai departe traiul. Si de ce nu ar fi posibil, pentru toate acestea, sa consideram taranul superior omului de la oras. Daca specificul celui dintai este resemnarea, orasenii se caracterizeaza prin ambitie, dorinta de revolta atunci cand nu li se respecta drepturile. Ajutorul acordat de catre oraseni taranilor nu ne permite sa admitem existenta unui antagonism, asa cum spune Rebreanu, intre cele două medii sociale si culturale. Desi sunt diferite, ele apartin aceleiasi culturi si natiuni careia i se integreaza in formarea unui tot, astfel incat, atunci cand vorbim despre „Roman” nu ne gandim doar la tarani, romanul, fie el de la sat sau de la oras, este cel care păstreaza constiinta nationala in suflet si in gand. Idealizarea taranului in detrimentul orasanului a mers pana la exagerare in masura in care compatimirea pentru naivitatea si ignoranta lui i-a asociat numai laude si i-a creat o imagine falsa. Cu toate astea, taranul a reprezentat intotdeauna un izvor de inspiratie pentru arta, fie ea muzicala, plastică, literara sau de alt gen. Artistii au incercat sa imortalizeze lumea satului cu locuitorii ei in momente diferite ale istoriei. Pe langă artisti, un rol important in pastrarea imaginii rurale l-au avut chiar ţăranii care, traind dupa datinile transmise din generatie in generatie, nu au permis ca acestea sa se stinga. Taranul, pe care il mai vedem si astazi purtand insemnele sterse ale parintelui sau ramane inrudit cu taranul lui Creangă, cu cel al lui Slavici, cu cel a lui Rebreanu. El inca mai traieste pentru satul sau, coltul de lume in care isi gaseste echilibrul existential. Taranul trebuie sa reprezinte o sursa permanenta de inspiratie pentru ca oferă stabilitate, verosimilitate si originalitate, precum si material suficient pentru a atrage atentia prin pretiozitatea sufletului sau. „Domnilor, nu cunoasteti taranul roman!“, zice un personaj din Rascoala.

Mare

Anca — Sun, 15 Feb 2009 13:27:09 +0000

Ţărmul cald al mării ca zidul ruinat
Primeşte firul de-apă ce intră zbuciumat,
Îşi face loc pe piatră, lângă piatră,
Sub piatră ca-ntr-o vatră.

O scoică străvezie pluteşte, ba se lasă,
Capac cu faţa-n sus la apa ce-o apasă
Lăsând smaraldul liber dansând pe-o frunzuliţă
Sărutând leneş apa ca o dulce guriţă.

Alteritate

Anca — Thu, 05 Feb 2009 15:50:17 +0000

După cum spun cativa istorici, povestea din Geneza 9, in care Noe a blestemat descendentii fiului său Ham, a fost un moment oportun de definire a negrilor, deoarece Ham a fost portretizat ca un individ negru. După această definitie, a fi negru, servilitatea si ideea ierarhiei rasiale au devenit puternic asociate. Biblia nu plasează negrii intr-o ierarhie pentru ca ea nu este un document rasist. Geneza 9 a devenit blestemul lui Ham, motivul lui Dumnezeu pentru a condamna generatiile de oameni negri ai Africii la sclavie. Negrul reprezinta o clasificare rasiala, politica, sociologica sau culturala a oamenilor. In general, “negrul” denumeste o persoana care are o culoare inchisa a pielii. Definitia cea mai des intalnita a negrilor este aceea a indivizilor ai caror predecesori s-au nascut in Africa sud-sahariana si care se autodefinesc African Americani. Americanii definesc negrul ca pe o persoana care are origini in orice grupă rasiala a Africii. Această definitie include indivizii care isi autodenumesc rasa ca Black, African American, negro, Afro-american, Kenyan, Nigerian sau Haitian. Din latină in engleza americana Termenul Níger provine din latinescul niger care insemna “negru”. Incă din Evul Mediu simbolismul alb-negru se disociaza. Albul este asociat divinului iar negrul, diavolului. Termenul Negro este şi el derivat din latinescul niger, fiind un cuvant arhaic relationat cu etnia neagra. Alternativele corecte sunt Black si African American. Folosit cu majuscule, termenul apare la inceputul secolului al XX-lea (in 1930 in New York Times), referindu-se la cetatenii Statelor Unite de origine africana. Termenul a fost eliminat la sfarsitul anilor ’60 de catre black. Pentru inceput, negro denumea o persoana neagra. Cu timpul, termenul a evoluat la niggero si apoi la nigger. Cu timpul, negro ajunsese să insemne orice sclav sau descendent al unui sclav, indiferent dacă era amestecat sau nu. Termenul Negro, care a fost folosit foarte intens in anii ’60, a inceput sa devina vechi, peiorativ si nepotrivit. La sfarsitul anilor ’60 şi inceputul anilor ’70, termenul Negros si-a pierdut din importanta. Totusi, termenul inca mai exista in denumirea unor organizatii cum ar fi United Negro College Fund sau Negro Leagues. Nigger este urmasul mai important al lui negro. Nimeni nu stie exact cand niger a devenit nigger şi cand a capatat conotatia negativa. S-a spus, totusi, ca in anii 1800 nigger a capatat conotatia negativa pe care o are astazi. Drept este că pana la jumatatea secolului al XIX-lea nigger era deja o insulta familiara. Acest termen a fost folosit in timpul perioadei cand negrii erau discriminaţi si folositi ca sclavi. Albii tipau la ei si le spuneau “filthy nigger” (negri murdari) cand leneveau in loc să lucreze campul. Din această cauza termenul este considerat atat de agresiv incat atunci cand albii il folosesc, ei se simt tratati ca in acele timpuri. Cand este folosit de către un alb, termenul este considerat un delict rasial, dar nu este nicio problema dacă este folosit de catre un negru. Nigger si alte cuvinte asociate au fost scrise in diverse moduri, incluzand niggah, nigguh, niggur si niggar, neegar, negar, neger. In 1619 este atestat termenul negars iar in 1689 niggor. Termenul poate fi folosit in două contexe. Rasial, termenul descrie o persoana provenita din Africa, indiferent de statutul social, venit sau religie. In alt context, termenul este folosit pentru a face disocierea intre oamenii buni şi cei rai. Exista o diferenta intre o persoană neagra si un nigger. O persoana de culoare este considerata un cetătean muncitor in timp ce nigger este drojdia societatii care pierde timpul in loc sa munceasca. In Statele Unite, termenul nigger nu a fost intotdeauna considerat peiorativ. In schimb, a fost folosit de multi ca termen denotativ pentru black. In literatura secolului al XIX-lea sunt foarte multe atestări ale termenului nigger, fără o conotatie negativa intentionata. Charles Dickens si Joseph Conrad, care au publicat “The nigger in the Narcisus” in 1897 au folosit termenul fara o intentie rasista. In Statele Unite, termenul se foloseste de negri si albi. Inainte de a capata o conotatie negativa in sudul Statelor Unite, termenul a devenit peiorativ in nord. Astazi, termenul implica atat de mult rasism incat uneori folosirea lui reprezintă un tabu. Multe reviste si ziare americane nici macar nu il folosesc in intregime, ci folosesc scrieri precum: n*gg*r, n**ger, sau n_____ sau simplu, the N-word. Azi, foarte mulţi insista sa distinga nigger (pe care il considera exclusiv o insulta) de nigga (considerat un termen de salut prietenos). Termenul nigger cuprinde toata ura si dezgustul indreptat catre negri, africani si african americani. Nigger a definit, a limitat si a ridiculizat pe toti din aceste categorii. De-a lungul timpului a devenit un termen de excludere, un motiv verbal pentru discriminare. Folosit ca verb, substantiv sau adjectiv, el cuprindea stereotipul omului leneş, prost, murdar si inutil. Nicio altă denumire americana nu cuprinde atata cruzime. Termenul nigger nu implica doar o culoare inchisă a pielii, ci şi o lipsa de inteligentă si eleganta. Termenul este si astazi frecvent scris ca nigga sau niggah, imitand anumite pronunţii. Mai rare sunt variantele nigguh sau nikuh. Alte variante au apărut pentru a evita termenul nigger: nookah, nukka, nagger si cel mai vechi, jigger. Apelativele diminutivale sunt Nigg, Nigz si Groid (de la Negroid). Folosirea termenului intre prieteni este problematica. “Sup nigger!” a devenit un salut folosit de tinerii negrii din zona urbana. Astfel, termenul este inţeles contextual. Cu sensul lui peiorativ, termenul nigger candideaza pentru cel mai insultator epitet din limba engleza, cu conotatii puternice de inferioritate si deficientă culturala si intelectuala. Natura lui controversata face ca acesta sa nu poata fi folosit in mijloacele de comunicare americane. Astazi, termenul nigger nu a disparut. Relatia dintre el si prejudecatile impotriva negrilor este permanenta. In alte cuvinte, o societate rasista a creat nigger si continuă sa il foloseasca. Termenul nu mai are nevoie de rasism ca sa mai existe astazi. Termenul Nigga este atestat in 1969. Era un termen exclusiv peiorativ in dialectul american, folosit pentru a denigra si pentru a pata identitatea negrilor din Statele Unite. Nigga sau niggah descrie un individ ignorant, needucat, prost, indiferent de rasa, culoare, religie, orientare sexuala, etc. Este un termen folosit pentru a descrie o persoana de culoare care este considerata stereotipic rea, lenesa, criminala sau cu anumite vicii. Aceste moduri de viata sunt vazute ca respingatoare. Pentru multi dintre negrii de succes din clasele superioare, cei care intrunesc aceste calităti sunt considerati low lives sau niggas. Cea mai frecventa utilizare a termenului este ca o modalitate de demonstrare a afectiunii, un apelativ, un salut al unui prieten. In această acceptie, termenul nigga poate fi inlocuit de brother, partner, buddy, homie, dude si homeboy. Termenii Nigga si Niggaz (plural) sunt folositi frecvent printre african americani si albi si fara asocierea negativa cu nigger. In mod agresiv, termenul poate fi folosit ca amenintare. Expresiile “What’s up nigga?”, “What you gonna do nigga?” se folosesc de obicei inainte de o ceartă sau chiar o bataie intre doi negri si mai ales intre un alb si un negru. Atunci cand se refera la ei, termenul nigga este folosit de negri pentru ca acestia se mandresc cu radacinile si cu problemele sociale asociate viciilor lor. Cu toate astea, termenul nigga este absolut necesar pentru a evidentia mostenirea rasismului din Statele Unite si consecintele sociale ale activitatilor sociale din trecut, cum ar fi sclavia sau segregarea sociala. Niciun grup american nu are mai multe porecle rasiale ca negrii: coon, tom, savage, picanny, mammy, buck, sambo, jigaboo, buckwheat, etc. In Statele Unite, termenii mulatto, colored, negro, black si African American au ajuns sa desemneze orice negru de origine africana. Aceste numeroase denumiri arata marea prejudecata a americanilor impotriva negrilor. In Statele Unite incă nu a disparut complet tendinta americanilor de discriminare a negrilor si de identificare a acestora cu elemente negative precum drogurile, cultura hip-hop-ului, gangsterii, hotii, lenea si murdaria. Inca de pe vremea sclaviei, americanii au creat o ierarhie rasiala care ii are pe albi in varf si pe negri la baza.

Visare

Anca — Fri, 30 Jan 2009 13:07:43 +0000

Fără vise am ajunge la centrul pământului,
am iubi o părticică de cer
fără să credem că putem cuprinde cu braţele
tot ce cuprinde el.

Visează, ai speranţe, citeşte-ţi viitorul,
părăseşte marginea lumii
e singura speranţă ca să-ţi potoleşti dorul
de clipele iubirii.

Încearcă, întinde iarăşi braţele spre stele
priveşte lumea-n doi,
te-or părăsi, dar nu-s aşa de rele
să vii c-o mână de noroi.

Cutia Pandorei

Anca — Sun, 25 Jan 2009 12:38:54 +0000

Când speri să împlineşti cerul cu speranţa ta de viaţă,
Şi zborul te aruncă într-o adiere de vânt
Ai vrea s-atingi pământul,
Să te lase să-l atingi, să-l mângâi cu mâinile tale dure,
Să-i transmiţi sclipirea ochilor tăi,
Să-l convingi să creadă că nu te va uita niciodată.

Când speri să-mplineşti iubirea care te îndepărtează,
O cauţi mereu, sub frunze moarte,
În toamna plăpândă ce-ţi izgoneşte spiritul,
Ai vrea sa te aştepte pe banca uscată de atâta ploaie
Ca pe-un Apolo cum nu e altul
În parcul proaspăt ofilit.

Când speri doar o toamnă târzie să te adăpostească,
Căutându-te printre picăturile de ploaie,
Nu ai teamă căci te va gasi,
Nu-ţi va mai da drumul,
Vei fi o statuie, una neagră ca o umbră a trecutului
Şi vei rămâne veşnic amăgit.

Despre optimism sau “pe ei si pe mama lor”

Anca — Mon, 01 Sep 2008 21:14:05 +0000

Acum cativa ani m-a intrebat cineva de ce nu ma bucur atunci cand mi se intampla lucruri bune: cand cineva imi face o surpriza sau cand iau o „nota” mare. Cred ca oricui ii este greu sa fie optimist atunci cand vede in jur atata ipocrizie, coruptie si nepotism. Ti-e greu sa te bucuri de reusitele tale cand stii ca oricum nu te vor ajuta cu nimic.
Sentimentul de apartenenta la un sistem absurd si paradoxal ni s-a inculcat si ne-a determinat de mici copii sa ne imprietenim cu colegii care au mai multe jucarii decat noi si ceilalti.
Ne-am intrebat vreodata de ce exista ideea ca noi, tinerii, uram comunismul? Eu una, nu-l urasc, nici macar nu pot avea o parere in ceea ce-l priveste, pentru ca la varsta de 6 ani nu-l realizam. Cu toate astea pot uri ramasitele lui, care nu-mi permit sa raspund cu aceeasi moneda unei individe care imi cere socoteala doar pentru ca s-a intamplat sa fie nascuta mai devreme cu cateva zeci de ani.
Au trecut zilele cand dormeai asa cum iti asterneai. Acum te rogi doar sa nu poti dormi in fata atator piedici puse de sistemul comunist, destul de mari, incat mai bine le sari decat sa le ocolesti.
“Comunismul a creat un drum nou omului. Inapoi” (Catalin Dupu – Actualitati din trecut si viitor)

Voi ce credeti?